Un fragment de discuţie între un administrator şi o cameristă …
Administratorul : – Mergi la 4 şi fă curat în camera 43.
Camerista : – Nu vreau, că eu la 5 plec acasă.
Administratorul : – Ai grijă că intri în abatere.
Ce-o fi vrând să zică cu “intratul” în abatere ???
Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim.
A trecut cu bine şi marele eveniment sportiv care a avut loc pe meleagurile noastre şi anume finala Europa League pe stadionu’ 23 August sau mai nou Naţional Arena ["Naţional" a se citi în engleză]. Deşi majoritatea oamenilor se aşteptau ca organizarea să fie legată cu sârmă [ceva autentic], nu a fost aşa pentru că din punct de vedere tehnic şi organizaţional nu am fost lăsaţi aşa de capul nostru ci au venit nişte neni specializaţi în aşa ceva.
De la tv totul a decurs bine [zic eu, din ce am văzut], că au mai fost şi incidente stradale în care fanii echipei din Bilbao s-au fotografiat cu deja celebra de acum statuie a Împăratului Traian [aia de la Muzeul Naţional de Istorie],că au băut pe străzi şi că au mai fost şi vreo 2 tâmpiţi care s-ar fi îmbrâncit pentru o româncă, asta este deja cantitate neglijabilă în ecuaţia evenimentului.
Atât timp cât hotelierii, proprietarii de terase şi baruri din centrul vechi şi nu numai, le-au ieşit socotelile la bani şi spaniolii s-au simţit bine, eu zic că totul a fost în regulă.
Ca urmare a marelui eveniment, se văd semne că oamenii mai şi cedează urmare fiind accidentul în care 4 tramvaie s-au ciocnit provocând vreo 40 de victime şi blocând practic un pasaj din capitală în dimineaţa acestei zile.
Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim.
Ca să nu fiu acuzat de sexism, a trebuit să mi se sugereze să scriu şi despre Ziua Bărbatului, păi cum adică doar despre zilele femeilor …
Aşa am primit sugestii, într-o zi în care nu întâlnisem bărbaţi mai deloc şi cum femeile sunt mai inventive şi mai multe ca număr… am ajuns la concluzia că trebuie să abordez şi subiectul acesta.
Ziua bărbatului la noi în ţară [nu ştiu exact dacă există aşa ceva şi în alte ţări], este organizată, culmea, de o companie producătoare de bere, asta e mizilic pe lângă cât pot duce [beţivii], consumatorii de pe aceste meleaguri. Deşi românu’ este priceput la băutură, atât la a o produce cât şi la specializarea consum.
După toată reclama care i se face acestei zile, eu consider că această zi este una aşa în plus ca să mai avem prilej de sărbătoare. Pe lângă faptul că românu’ îşi face ziua bărbatului de fiecare dată când bea, aşa că …spor la halbe.
Ca la fiecare prilej de beţie iar o să fie toate bombele pline cu boschetari care vor considera că sărbătoresc ziua bărbatului, că doar merită şi ei, na.
Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim.
Nici bine nu ne-a poposit dumicatu’ de mic în stomac, că deja trei evenimente majore au trecut pe lângă noi. Cum vă aşteptaţi ca în fiecare întâi de Mai concomitent şi cu campania electorală, pădurile şi orice alte spaţii verzi au fost luate cu asalt în sărbătoarea cu iz muncitoresc [socialist].
După cum spuneam mai sus, majoritatea muncitorilor [nu neapărat], de pe plaiurile frumoasei ţărişoare au dat iar năvală cu grătarele din dotare în puţinele locuri verzi care încă mai există pe la noi.
Şi cum micii, carnea şi alte preparate aşteptau liniştite ca să li se schimbe culoarea, alţii îşi vedeau calmi de treburi, cum ar fi schimbarea unui Guvern sau dezvelirea unei statui. Ca să intru în amănunte, în primul rând sesizăm după minivacanţa de 1 Mai că avem Guvern proaspăt, nu mai punem la socoteală şi beneficiile pe care le vom avea pe viitor.
Ultimul aspect din mirobolanta descriere este acela că în faţa Muzeului Naţional de Istorie se află o nouă statuie, nu este vorba de una banală ci de una nouă din bronz care îl înfăţişează pe Împăratul Traian [nicio aluzie politică], el apare dezbrăcat şi cu lupoaica “în braţe”, deşi pare a fi făcută de unul cu probleme mentale, ea intră inevitabil în categoria celor mai urâte sculpturi din ţară.
PS : Nu am abandonat “proiectul” cu locurile interesante din Judeţul Constanţa aşa că vara asta, revin cu noi albume, staţi atenţi.
Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim.
Am trecut cu bine şi peste postul acesta [nu vă speriaţi nu l-am ţinut], mă refer la faptul că am trecut cu bine pentru că mai este puţin până la marea sărbătoare.
Marea sărbătoare în sensul calendaristic că ce va fi în realitate …lasă de dorit, bineînţeles românu’ ca în fiecare sărbătoare face ce ştie el mai bine, adică mănâncă exact ca unul care nu a mai văzut mâncare în viaţa lui.
Pe lângă aspectul gastronomic al sărbătorii, românii fac pregătiri mari … cară trăişti cu mâncare acasă, oo roşii cu duiumu’ se vopsesc, drobul de miel este cât roata carului [păcat că mielul nu-i cât porcul], nu mai vorbim de oalele de sute de litri cu ciorbă de miel şi fripturile tot din acelaşi animal.
Dar ce credeţi că ai noştri nu se pricep şi la desert, să te ţii când vin salamurile de biscuiţi şi mai ales ouăle şi iepurii din ciocolată. Ce să mai vorbim de calorii, de diete şi siluete, savurăm spiritul sărbătorii blocaţi în scaun, că de la atâta mâncare cine se mai ridică de la masă.
Premergător acestor activităţi în zi de sărbătoare, sunt şi mersul la biserică [prin definiţie babele se înghesuie şi îşi dau coate], nu în ultimul rând abstinenţa atât alimentară, cât şi de la alte activităţi.
Cu toată descrierea marii sărbători vă urez şi eu un Paşte Fericit şi aveţi grijă cât mâncaţi să nu ajungeţi să vă caute băieţii ăia îmbrăcaţi în roşu.
Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim.
După câteva săptămâni de făcut naveta cu GMS-ul am sesizat tot felul de tipologii de oameni care mai de care, se îngrămădesc, îmbulzeala şi lipsa de civilizaţie atât a şoferilor cât şi a călătorilor te lasă fără cuvinte câteodată.
Dar unele aspecte m-au bucurat enorm cum ar fi: într-o după-amiază mergând către destinaţie, observ că o doamnă trecută de prima tinereţe se aşează pe scaun şi scoate o carte şi …inevitabil citeşte din ea, am rămas puţin uimit cum încă unii oameni mai citesc, asta n-ar fi nimic, mai ales în microbuz.
Trecând peste partea bună a mersului cu autobuzul, microbuzul şi mai ştiu eu ce altfel de vehicule, partea rea rămâne aceeaşi ca şi pe vremea când mergeam la facultate, oamenii sunt lipiţi de scaune, prioritate având cel care ajunge primul la respectivul loc, muzica din căşti este la fel de iritantă ca şi atunci, indolenţa şi nesimţirea şoferilor …neschimbată.
Aş dori dacă se poate să recomand cititorilor să evite pe cât posibil contactul cu transportul în comun, aşa că dacă aveţi de mers o distanţa mică să o faceţi cu picioarele voastre că este şi mai sănătos şi nici nu stai înghesuit, mesajul ar suna în felul următor, faceţi mişcare că e mai bine.
Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim.
La fel ca în fiecare zi, răsfoiam azi liniştit ziarele online, când am dat peste ea [ştirea], care m-a amuzat la culme. Cică nişte unii ar fi inventat spray-ul cu miros de carte pentru cititorii de ebook-uri.
Ca să mă apuc să citesc pe tabletă un ebook, trebuie mai întâi să creez o atmosferă prielnică pentru a citi, deci dau câteva pufuri cu spray-ul minune şi după aceea mă simt ca într-o bibliotecă veche.
Dar ca să fie totul extrem, inventatorii respectivi n-au stat cu mâinile în sân şi au mai inventat şi alte spray-uri cu alte mirosuri cum ar fi : “Carte nouă”, “Miros de închis”, “Miros de pisici”, “Costiţă”, cu o aşa varietate de mirosuri nasul parcă nu şi-ar mai fi dorit altfel de brize, cred că pentru varianta românească trebuia ceva cu mirosuri cât mai tari, ca de exemplu : “Miros de grătar”, “Miros de păcănele”, “Iz de autobuz”.
Acum stau şi mă întreb dacă nu cumva tehnica a evoluat prea mult, în curând cred că ebook-urile vor emite aceste mirosuri direct printr-un orificiu încastrat în tabletă, ca să nu mă mai ridic de pe fotoliu.
Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim.
Bine că a trecut şi Eurovisionu’, ce chestie nici nu m-am uitat la el dar din câte am auzit iar s-a lăsat cu scandal, ca în fiecare an practic. Totul a plecat de la un fost membru al formaţiei “Gaz pe foc”, asta e atât de veche că îmi aduc aminte de scoala generală. Acest membru acuzându-i pe membrii juriului de corupţie, chiar ajungând să facă plângere la DNA. Doar dacă nu era un motiv de a îi speria pe aceşti membri, că în rest sunt aceeaşi în fiecare an şi tot anonimi sunt, cât despre faptul dacă au treabă sau nu cu muzica nu cred că se pune problema să mai intrăm în discuţii.
În fine, după scandal piesa câstigătoare a fost una compusă de Costi Ioniţă, ăsta e ăla de cânta cu unu’ mic de avea dureri de inimă [pardon, înţepături la inimă]. Ca de fiecare dată chestia scandaloasă ar fi că lumea a votat [care mai este prostu' de dă sms la suprataxă ca să decidă juriul (în cazul concursului)], cum în nicio altă ţară normală nu există concurs cu televoting şi juriu, situaţia a stat în felul următor, lumea a votat piesa X, iar juriul a ales piesa Y, prin urmare a mers în finala de la Baku piesa aleasă de juriu.
Concluzia ar fi ca pe viitor aceste show-uri, să nu mai aibe pic de audienţă, deşi mă îndoiesc că lumea ar fi pierdut timpul cu asemenea tâmpenii răsuflate [gen Festivalul de Muzică Uşoară şi Foarte Uşoară Mamaia].
Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim.
După sărbătoarea femeilor, adică ocazia aia când ele urlă ca disperatele după stripperi în plus şi cu manifestările aferente evenimentului, urmează inevitabil şi aşa-zisa zi a bărbatului.
Ziua bărbatului este specifică, se lasă cu 40 de pahare, mucenicii sunt destinaţi după nume ălora cu muci [muciosilor], bărbaţii adevăraţi au shot-ul în buzunar [ăla din stânga că în buzunarul din dreapta este sticla].
În ziua de 9 Martie după calendarul ortodox sunt serbaţi 40 de Sfinţi Mucenici dintr-o localitate din vechime, problema mea este aceea că nu ştiu din ce cauză acestor mucenici li s-au atribuit şi 40 de pahare, pe lângă covrigul acela în formă de 8 care este [în privinţa mea], un fel de colac destinat pomenii.
Să trecem peste aspectele puţin importante, trecem la baza sărbătorii, adică băutura, aici iar am un mare semn de întrebare, am înţeles că 40 de pahare, dar pahare de …?? Bun în calendar nu se specifică ce fel de băutură punem în ele [exclus cola, pepsi], bănuiesc că cea mai slabă băutură ar fi vinul, atunci să punem şi paharele pe măsură.
Aceste aspecte privesc fineţurile acestei sărbători, nu mai punem la socoteală şi ultima babă că deja ar fi prea multe de sărbătorit şi depăşim norma de pahare, ori nu o să mai avem pahare prin case la câte sărbători sunt în calendar.
Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim.
Nepotul
Comentarii.